Ziua Internaţională a cărţii – citate favorite

Astăzi se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Cărţii şi am ales câteva citate, pentru a participa la jocul de luni, despre cărţi. Previzibil, nu-i aşa?!? Eh, aşa sunt eu previzibilă, uneori sau mai mereu. 🙂

 

 

 Jocul este găzduit de Zinaida, pornit de la citate favorite descoperite în cărți sau oriunde altundeva, , ideea aparținând Ellei,  cuprinzând evenimente ori doar cuvinte care ne-au plăcut în mod deosebit, sub sloganul Click & Comment Monday”. 

Mulţumesc Suzana pentru că mi-ai amintit! 🙂

Doar două narcise. Albe

Mi-au înflorit doar două narcise albe anul acesta și pentru a face un buchet aș mai fi avut nevoie de cel puțin o floare. O vecină drăguță s-a îndurat să rupă o lalea roșie și să-mi dea voie să aleg două crenguțe din ” merișor” așa cum îl numesc eu, chiar dacă știu că alta îi e denumirea.

Astfel povestea a început să prindă un oarecare contur.

 

Ce m-aș fi făcut doar cu două narcise, fie ele și albe, preferatele mele?

Mai devreme am surprins un cireș încărcat de flori și chiar de nu este o explozie de culoare e o înflorire deplină.

Dar florile acestea vă plac? 😊

M-aș alătura cu drag jocului Ellei „Fleur and Color on Wednesday”. Sper să reușesc. 😁

Paştele Blajinilor

Iată că după Săptămâna Luminată, urmează Săptămâna Negrilor (Neagră), închinată sufletelor celor adormiţi. Astăzi, în unele zone, în Republica Moldova – mâine, se sărbătoreşte Paştele Blajinilor, se dau de pomană  ouă roşii, cozonac şi pască, în cimitire, pentru moşii şi strămoşii noştri.

Că Blajinii sau Rohmanii erau un popor foarte paşnic ce a fost izgonit, ei ascunzându-se în lumea dintre lumi, sau în centru Pământului, cum spun alte legende şi nu vor reveni până când răutatea, ura, duşmănia, nu vor dispărea. Pentru că nu ştiu în ce zi anume este Paştele, există obiceiul ca de Paşti, cojile ouălor roşii să fie lăsate pe o apă curgătoare, spunându-se că vor ajunge la ei exact peste o săptămână.

Citate despre această sărbătoare specială nu am găsit, dar am reuşit să descopăr câteva despre Paşte.

Acest articol participă la jocul de luni găzduit de Zinaida, pornit de la citate favorite descoperite în cărți sau oriunde altundeva, , ideea aparținând Ellei, cuprinzând subiecte, evenimente ori doar cuvinte care ne-au plăcut în mod deosebit, sub sloganul ”Click & Comment Monday”. 

Postările Suzanei îmi amintesc mereu de acest joc, dar se întâmplă să le mai omit, din diverse motive.

Să aveţi o săptămână veselă şi plină de culoare, după placul sufletului! 🙂

Poveşti de dragoste la prima vedere

„Mă fascina mirosul crinului” Cum era cu putinţă ca acest miros să ucidă? E drept că nu prea auzisem de oameni care s-ar fi sinucis cu miros de crini, deşi, îmi spuneam, nici nu se poate imagina moarte mai  frumoasă. Cum se face că până atunci nimeni nu recursese, în întrega istorie a speciei umane, la această moarte divină?” – Crinii din clasa întâi de liceu- Gabriel Liiceanu

„Nu mai întâlnisem până atunci niciun artist în viaţă. Toţi scriitorii, pictorii şi compozitorii pe care-i „cunoşteam” erau morţi de patrimoniu. Le citeam biografiile romanţate, vedeam filme    cu actori care mimau, pe un fond muzical tumultuos, cum îl apucă pe artist deodată, când suferă el mai tare, inspiraţia şi creează dintr-un foc o capodoperă, neînţeleasă de contemporani” –Adriana Bittel-Terebentina 

„Continuam să plâng şi, în timp ce se făcea din ce în ce mai frig, simţeam cum mă ustură marginile dureroase ale omoplaţilor de unde îmi smulsesem însemnele puterii. Aripile la care renunţasem mă dureau cum îi dor pe ciungi picioarele pe care nu le mai au.” – Misiune imposibilă – Ana Blandiana

Cartea conţine cinci poveşti de dragoste la prima vedere, scrisă de autori îndrăgiţi, care mai de care mai interesantă. Una din ele va rămâne preferata mea şi cred că nu este greu de ghicit care.

Acest articol participă la jocul de luni găzduit de Zinaida, pornit de la citate favorite descoperite în cărți, ideea aparținând Ellei, sau oriunde altundeva, cuprinzând idei, evenimente ori doar cuvinte care ne-au plăcut în mod deosebit, sub sloganul ”Click & Comment Monday”. 

Mulţumesc Suzana pentru că mi-ai amintit! 🙂

Floarea de colț

 

Dimineță Google m-a întâmpinat cu această imagine  (cred că și pe voi) și împinsă de curiozitate am dat click pe ea, aflând, astfel, că astăzi se sărbătorește Floarea de Colț, al cărui nume în limba germană este compus din cuvintele edel (nobil) și weiss (alb), se mai numește și Floarea Reginei, iar   imaginea a fost creată de artista germană Rita Fürstenau pentru Doodle.  

Motivul sărbătoririi fiind faptul că acest cuvânt „edelweiss” a fost descoperit pentru prima dată în scris pe 5martie 1784.

La noi a fost declarată monument al naturii din 1933, fiind protejată de lege.

Tot scotocind după imagini am găsit câteva care să se poată înscrie în jocul de luni găzduit de Zinaida, pornit de la citate favorite descoperite în cărți, ideea aparținând Ellei, sau oriunde altundeva, cuprinzând idei, evenimente ori doar cuvinte care ne-au plăcut în mod deosebit, sub sloganul Click & Comment Monday

 

O floare de colț

Pe-nalte piscuri

Catifelare.

 

Să vă fie săptămâna însorită și plină de bucurii! 🙂

Am ales și o pictură cu această floare deosebită, pentru că subliniază, cumva, raritatea ei.

imagine: 

Primăvară, babe, mărțișor, înmuguriri

 

Este prima zi din săptămână în care norii și-au luat jucăriile și au plecat, lăsând loc soarelui pe bolta cerească. Chiar dacă e un ger de crapă pietrele, măcar el, astrul ceresc încearcă să ne zâmbească în această primă zi de primăvară calendaristică.  Ne bucurăm, cum nu, dar bucuria noastră nu va dura prea mult, din punct de vedere meteorologic, căci de mâine se reîntorc ninsorile.

Ghioceii stau ascunși sub stratul generos de zăpadă, așternut peste tot, neavând curajul de a străpunge mantaua înghețată cu frunzulițele lor firave. Înmuguririle mai au de așteptat puțin, până când iarna se va hotărâ să plece spre alte tărâmuri.

babele

E vremea ”babelor” care-și vor mai scutura cojoacele și neajunsurile peste lume vreo câteva zile, iar, mai apoi, sperăm ca primăvara să-și intre în drepturi. Babele acestea fistichii se aleg în funcție de ziua de naștere, cel puțin așa am aflat eu, cu ani în urmă, că ar fi tradiția transmisă din moși-strămoși.

mărțisor

Prima zi a lunii martie aduce și cea dintâi babă, baba Dochia (Dacia) sau baba Marta (Mărțișorul) cu numeroase semnificații.

Că așa cum îți e baba așa îți va fi tot anul, asta se știe, dar că în unele zone se aleg trei babe- prima semnificând trecutul, a doua prezentul, a treia viitorul- am aflat-o de curând, la fel și faptul că în zona Ardealului se mai numesc și Vântoase, iar de plouă sau ninge în ziua respectivă vei avea noroc la bani și spor tot anul.

Este o lună în care se sărbătorește femeia, simbol al iubirii, noilor începuturi, renașterii însăși prilej de urări frumoase, bucurii, mici atenții și chiar cadouri, mai mult sau mai puțin costisitoare în funcție de buget.

Să vă fie primăvara luminoasă, plină de bucurii, culoare, zâmbet și adieri înmiresmate, iar baba prietenoasă, cu vreme prielnică, după placul sufletului! 🙂

Ziua lui. Ziua Constantin Brâncuși

Venea pe lume, la Hobița în județul Gorj, într-o zi de 19 februarie a anului 1876, cel care avea să devină un sculptor genial care a purtat în suflet locurile natale, chiar dacă cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o departe de țara sa, la Paris, unde este și înhumat în anul 1957, în cimitirul Montparnasse.

A lăsat minunate opere de artă locurilor sale natale, poporului al cărui sânge i-a curs prin vene, națiunii în care i-au rămas rădăcinile, din care și-a tras seva , inspirația.

A fost un răzvrătit, un neînțeles, pe alocuri, iar setea de cunoaștere, dorința de a o îmbogăți cu elemente mereu noi, l-a făcut să-și ia lumea-n cap, plecând la Paris pe jos, când avea 27 de ani.

Mi-au atras atenția următoarele crâmpeie din viața sa, redate în imagini.

 

sursa:

 

Tetralogia Napolitană

Despre Elena Ferrante şi a sa Tetralogie Napolitană care conţine Pritena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă şi cei ce rămân, Povestea fetiţei pierdute, sunt sigură că aţi tot auzit vorbindu-se în ultima vreme.

Ceea ce vreau eu să vă spun este că aceasta a fost lectura care m-a ţinut cu sufletul al gură tot aşteptând să aflu noi şi noi întâmplări, trăiri, visuri şi idealuri atinse sau sfărâmate, zbucium şi reuşite ale celor două prietene Lila şi Lenu, a căror strânsă legătură începută la o vârstă fragedă a durat viaţa întreagă, într-un oraş în continuă transformare, o societate cu bune şi cu rele, peste care dialectul, lupta pentru o viaţă mai bună, uneltirile, iubirea şi deznădejdea şi-au pus amprenta definitiv.

Îmi plăcea să descopăr conexiuni de tipul acela, mai ales dacă o priveau pe Lila. Trasam linii între momente şi întâmplări îndepărtate  între ele, strabileam convergenţe şi divergenţe… Era ca şi cum, printr-o magie neagră, bucuria sau suferinţa uneia presupunea suferinţa sau bucuria celeilalte. 

Napoli, cu frumuseţea şi cenuşiul său, cartierele cu noutatea care nu putea şterge fantomele trecutului, înflorirea ce avea loc peste mocirla care-şi răspândea încă miasmele.

Cartierul vechi, spre deosebire de noi, rămăsese la fel. Rezistau casele joase şi gri, curtea în care ne jucam,  şoseaua, gurile negre ale tunelului şi violenţa. Dar se schimbase peisajul din jur. Întinderea verzuie a lacurilor nu mai exista, vechea fabrică de conserve se degradase. În locul lor apăruseră scânteierile zgârie norilor de sticlă, odinioară semnele unui viitor strălucitor în care nimeni nu crezuse niciodată…. Acolo sus, mă gândeam, locuiesc îngerii şi în mod sigur se bucură de tot oraşul… În perioada aceea mi-am dat seama că nu era mare diferenţă între cartier şi Napoli, răul aluneca dintr-o parte în alta neîntrerupt. 

Cu câtă nerăbdare am aşteptat apariţia celui de-al patrulea volum, vă puteţi imagina, pentru că firul acţiunii rămăsese suspendat, dând naştere multor ipoteze care aveau să fie confirmate sau, dimpotrivă, destrămate la citirea lui.

Lectura a curs uşor, în ciuda celor peste 400 de pagini ale fiecărui volum, aducând de fiecare dată suflu proaspăt, uimire, speranţă, stilul deosebit al autoarei în  creionarea personajelor şi a povestirii în general, fiind unul deosebit.

I-aş acorda 5 stele, *****, din 5 bineînţeles, recomandând-o oricui vrea să aibă parte de petrecerea timpului într-un mod cât mai plăcut.

Despre pietre şi zodii- legături. Capricornul

onix

Legătura strânsă dintre pietre, cele semipreţioase, naturale, ivite din adâncuri, care au înmagazinat energiile,  informaţiile, de-a lungul miilor de ani şi zodii este bine cunoscută. Ele contribuie la stabilirea unui echilibru între minte, trup și spirit, amplificând energia corpului, conferind claritate gândurilor.

Capricornul este un semn de pământ, care intuiește momentul potrivit pentru a-și pune planurile în aplicare, indiferent dacă pentru aceasta trebuie să mai aștepte. Este un introvertit, guvernat de Saturn (Cronos), fiind asociat cu unul din cele patru puncte cardinale. Muncitor, greu de descifrat,  neîncrezător, foarte calculat, planificându-și tot ceea ce are de făcut cu minuțiozitate, își dorește, mai ales, să  lase ceva în urmă, să construiască ceva durabil. Este un vizionar care nu uită nicicând țelul spre care se îndreaptă, înfruntând cu stoicism orice obstacol.

obsidian

Culoarea la care aceștia reacționează, din punct de vedere energetic, este negrul.

Cristalele negre emană calm, înțelepciune, sobrietate, maturitate, disciplină. pietrele în culori întunecate care rezonează cu Capricornul ar fi: Onixul, Cuarțul fumuriu, Sardonixul, Obsidianul fulg de nea.

Dacă aş fi fost născută în această zodie, în mod sigur, m-ar fi atras Cuarţul fumuriu care este unul dintre cristalele de „împământare” şi purificare, reuşind, prin simpla sa purtare ca bijuterie sau talisman, să-i facă a fi cu picioarele pe pământ chiar şi pe cei cu capul în nori. Oferă protecţie împotriva energiilor negative, ajută la aducerea în realitatea fizică a ideilor inspirate, a visurilor, induce o stare de calm, îndepărtează contradicţiile, stimulează puterea de concentrare.

Specialiștii în cristaloterapie recomandă mai multe pietre semiprețioase care ar avea scopuri benefice, rezonând cu această zodie, important fiind ca utilizatorul lor să aleagă cristalul de care se simte atras, căruia să-i încredințeze dorințele cele mai secrete, făcându-l parte din trăirile zilnice, acesta răsplătindu-l cu energia necesară pentru îndeplinirea lor.

cuarț fumuriu

Am printre persoanele dragi o Capricoarnă, (mâț pervazier) care nu crede în zodii, dar cred că vibrează la energiile seculare pline de înțelepciune și informație transmise de cristale.

Și mai am aproape o Capricoarnă ( Povestitoare) care în mod sigur va lăsa un catren cât de scurt referitor la pietre, zodii, planete.

Sunt născute în aceeaşi zodie, dar, în acelaşi timp, atât de diferite, fiecare fiind specială în felul său.

V-aș da o temă… Să lăsați în comentarii sau să scrieți pe blogurile voastre o poveste, un vers, o vorbă de duh, epigramă, care să facă legătura dintre un semn zodiacal și pietre, sau doar menționarea unui nume și a zodiei căreia îi aparține. Sper să vă prindeți în horă. 🙂

Tatonări! Hai să vedem de ce…

Cu paşi mari şi vorbe mici, deşi pot fi paşi mici şi vorbe foarte mici. Imagine: Pinterest

De ce „Tatonări”?

Habar n-am!

A fost un cuvânt care s-a evidențiat față de celelalte într-un impuls de moment.

Da, dar impulsul… Impulsul a fost dictat de subconştient, în mod sigur, vrând să definească felul meu de a fi. Mereu în căutare de altceva, uneori nemulțumită, alteori sigură, prea sigură în momente în care chiar nu ar fi trebuit să fiu. Tatonând.

Gânduri, cuvinte, idei, curcubeie, oportunități, căutând echilibrul până când, plictisite şi ele, se risipesc în eter.

Mi s-a spus că mi se potriveşte şi nu mi-a spus-o oricine, ci om drag care a ştiut tot timpul să mă asculte, să mă ajute, să-mi deschidă drumuri noi chiar dacă eu, cu capul în nori (ca să nu spun în traistă), nu am reuşit a le urma.

Ce voi tatona pe aici?

Încă nu ştiu sigur. Le voi lua pe toate aşa cum vor veni şi sper să reuşesc a vă transmite unele informații în stilul meu. Nici eu nu ştiu sigur care ar fi acesta, dar ceva-ceva tot va ieși. 😆

P.S. – abonarea la blog (ca să-l găsiţi mai uşor) se poate face via email, pentru a păstra o legătură, dacă vreţi. Mulţumesc!