Ziua lui. Ziua Constantin Brâncuși

Venea pe lume, la Hobița în județul Gorj, într-o zi de 19 februarie a anului 1876, cel care avea să devină un sculptor genial care a purtat în suflet locurile natale, chiar dacă cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o departe de țara sa, la Paris, unde este și înhumat în anul 1957, în cimitirul Montparnasse.

A lăsat minunate opere de artă locurilor sale natale, poporului al cărui sânge i-a curs prin vene, națiunii în care i-au rămas rădăcinile, din care și-a tras seva , inspirația.

A fost un răzvrătit, un neînțeles, pe alocuri, iar setea de cunoaștere, dorința de a o îmbogăți cu elemente mereu noi, l-a făcut să-și ia lumea-n cap, plecând la Paris pe jos, când avea 27 de ani.

Mi-au atras atenția următoarele crâmpeie din viața sa, redate în imagini.

 

sursa:

 

Tetralogia Napolitană

Despre Elena Ferrante şi a sa Tetralogie Napolitană care conţine Pritena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă şi cei ce rămân, Povestea fetiţei pierdute, sunt sigură că aţi tot auzit vorbindu-se în ultima vreme.

Ceea ce vreau eu să vă spun este că aceasta a fost lectura care m-a ţinut cu sufletul al gură tot aşteptând să aflu noi şi noi întâmplări, trăiri, visuri şi idealuri atinse sau sfărâmate, zbucium şi reuşite ale celor două prietene Lila şi Lenu, a căror strânsă legătură începută la o vârstă fragedă a durat viaţa întreagă, într-un oraş în continuă transformare, o societate cu bune şi cu rele, peste care dialectul, lupta pentru o viaţă mai bună, uneltirile, iubirea şi deznădejdea şi-au pus amprenta definitiv.

Îmi plăcea să descopăr conexiuni de tipul acela, mai ales dacă o priveau pe Lila. Trasam linii între momente şi întâmplări îndepărtate  între ele, strabileam convergenţe şi divergenţe… Era ca şi cum, printr-o magie neagră, bucuria sau suferinţa uneia presupunea suferinţa sau bucuria celeilalte. 

Napoli, cu frumuseţea şi cenuşiul său, cartierele cu noutatea care nu putea şterge fantomele trecutului, înflorirea ce avea loc peste mocirla care-şi răspândea încă miasmele.

Cartierul vechi, spre deosebire de noi, rămăsese la fel. Rezistau casele joase şi gri, curtea în care ne jucam,  şoseaua, gurile negre ale tunelului şi violenţa. Dar se schimbase peisajul din jur. Întinderea verzuie a lacurilor nu mai exista, vechea fabrică de conserve se degradase. În locul lor apăruseră scânteierile zgârie norilor de sticlă, odinioară semnele unui viitor strălucitor în care nimeni nu crezuse niciodată…. Acolo sus, mă gândeam, locuiesc îngerii şi în mod sigur se bucură de tot oraşul… În perioada aceea mi-am dat seama că nu era mare diferenţă între cartier şi Napoli, răul aluneca dintr-o parte în alta neîntrerupt. 

Cu câtă nerăbdare am aşteptat apariţia celui de-al patrulea volum, vă puteţi imagina, pentru că firul acţiunii rămăsese suspendat, dând naştere multor ipoteze care aveau să fie confirmate sau, dimpotrivă, destrămate la citirea lui.

Lectura a curs uşor, în ciuda celor peste 400 de pagini ale fiecărui volum, aducând de fiecare dată suflu proaspăt, uimire, speranţă, stilul deosebit al autoarei în  creionarea personajelor şi a povestirii în general, fiind unul deosebit.

I-aş acorda 5 stele, *****, din 5 bineînţeles, recomandând-o oricui vrea să aibă parte de petrecerea timpului într-un mod cât mai plăcut.

Despre pietre şi zodii- legături. Capricornul

onix

Legătura strânsă dintre pietre, cele semipreţioase, naturale, ivite din adâncuri, care au înmagazinat energiile,  informaţiile, de-a lungul miilor de ani şi zodii este bine cunoscută. Ele contribuie la stabilirea unui echilibru între minte, trup și spirit, amplificând energia corpului, conferind claritate gândurilor.

Capricornul este un semn de pământ, care intuiește momentul potrivit pentru a-și pune planurile în aplicare, indiferent dacă pentru aceasta trebuie să mai aștepte. Este un introvertit, guvernat de Saturn (Cronos), fiind asociat cu unul din cele patru puncte cardinale. Muncitor, greu de descifrat,  neîncrezător, foarte calculat, planificându-și tot ceea ce are de făcut cu minuțiozitate, își dorește, mai ales, să  lase ceva în urmă, să construiască ceva durabil. Este un vizionar care nu uită nicicând țelul spre care se îndreaptă, înfruntând cu stoicism orice obstacol.

obsidian

Culoarea la care aceștia reacționează, din punct de vedere energetic, este negrul.

Cristalele negre emană calm, înțelepciune, sobrietate, maturitate, disciplină. pietrele în culori întunecate care rezonează cu Capricornul ar fi: Onixul, Cuarțul fumuriu, Sardonixul, Obsidianul fulg de nea.

Dacă aş fi fost născută în această zodie, în mod sigur, m-ar fi atras Cuarţul fumuriu care este unul dintre cristalele de „împământare” şi purificare, reuşind, prin simpla sa purtare ca bijuterie sau talisman, să-i facă a fi cu picioarele pe pământ chiar şi pe cei cu capul în nori. Oferă protecţie împotriva energiilor negative, ajută la aducerea în realitatea fizică a ideilor inspirate, a visurilor, induce o stare de calm, îndepărtează contradicţiile, stimulează puterea de concentrare.

Specialiștii în cristaloterapie recomandă mai multe pietre semiprețioase care ar avea scopuri benefice, rezonând cu această zodie, important fiind ca utilizatorul lor să aleagă cristalul de care se simte atras, căruia să-i încredințeze dorințele cele mai secrete, făcându-l parte din trăirile zilnice, acesta răsplătindu-l cu energia necesară pentru îndeplinirea lor.

cuarț fumuriu

Am printre persoanele dragi o Capricoarnă, (mâț pervazier) care nu crede în zodii, dar cred că vibrează la energiile seculare pline de înțelepciune și informație transmise de cristale.

Și mai am aproape o Capricoarnă ( Povestitoare) care în mod sigur va lăsa un catren cât de scurt referitor la pietre, zodii, planete.

Sunt născute în aceeaşi zodie, dar, în acelaşi timp, atât de diferite, fiecare fiind specială în felul său.

V-aș da o temă… Să lăsați în comentarii sau să scrieți pe blogurile voastre o poveste, un vers, o vorbă de duh, epigramă, care să facă legătura dintre un semn zodiacal și pietre, sau doar menționarea unui nume și a zodiei căreia îi aparține. Sper să vă prindeți în horă. 🙂

Tatonări! Hai să vedem de ce…

Cu paşi mari şi vorbe mici, deşi pot fi paşi mici şi vorbe foarte mici. Imagine: Pinterest

De ce „Tatonări”?

Habar n-am!

A fost un cuvânt care s-a evidențiat față de celelalte într-un impuls de moment.

Da, dar impulsul… Impulsul a fost dictat de subconştient, în mod sigur, vrând să definească felul meu de a fi. Mereu în căutare de altceva, uneori nemulțumită, alteori sigură, prea sigură în momente în care chiar nu ar fi trebuit să fiu. Tatonând.

Gânduri, cuvinte, idei, curcubeie, oportunități, căutând echilibrul până când, plictisite şi ele, se risipesc în eter.

Mi s-a spus că mi se potriveşte şi nu mi-a spus-o oricine, ci om drag care a ştiut tot timpul să mă asculte, să mă ajute, să-mi deschidă drumuri noi chiar dacă eu, cu capul în nori (ca să nu spun în traistă), nu am reuşit a le urma.

Ce voi tatona pe aici?

Încă nu ştiu sigur. Le voi lua pe toate aşa cum vor veni şi sper să reuşesc a vă transmite unele informații în stilul meu. Nici eu nu ştiu sigur care ar fi acesta, dar ceva-ceva tot va ieși. 😆

P.S. – abonarea la blog (ca să-l găsiţi mai uşor) se poate face via email, pentru a păstra o legătură, dacă vreţi. Mulţumesc!

 

 

 

De ziua îmbrăţişărilor

E ziua îmbrăţişărilor.
Aşa, şi…?!?
Mă gândisem că ar avea nevoie de o îmbrăţişare. De fapt eram sigură că ar avea nevoie, dar cum să aduci o persoană care nu crede în astfel de manifestări în situaţia de a accepta ceea ce tu crezi cu tărie că i-ar face bine?

 

Se ştie că avem nevoie cu toţii de afecţiune, de îmbrăţişări, de sentimente calde care să ne apropie şi să fie împărtăşite. Unele studii ne arată că îmbrăţişările ar fi benefice pentru sănătatea sistemului imunitar, scăzând şi riscul de apariţie a bolilor cardiace.

 

Când acestea sunt pline de căldură, sufletul vibrează, ne simţim mai puternici, parcă, mai buni, mai utili, mai implicaţi. S-au descoperit legături strânse între boli şi psihic, cauzele spirituale ale acestora.

 

Ştiam bine că ar fi fost necesar să cunoască aceste informaţii, să le creadă ca fiind de folos, să remedieze ceea ce s-ar fi putut remedia chiar şi printr-o simplă îmbrăţişare însoţită de un gând bun, dar a rămas aşa, fără ecou.
A fost ziua îmbrăţişărilor şi tot aşa a trecut, ca şi cum n-ar fi fost.

 

 

Nesărbătorită.

Astăzi, Eminescu

Mai mult ca oricând, astăzi este despre El, poetul nepereche, geniul, Luceafărul poeziei românești, născut cu 168 de ani în urmă, la această dată.  Și ce s-ar mai putea spune în plus față de ceea ce s-a spus deja?!?

Un moldovean i-a transformat versurile în animație 3D.

Fiecare îi aduce un omagiu așa cum știe și poate mai bine.

Să ne amintim de el măcar astăzi 15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale, care se sărbătorește de opt ani în România la această dată.

 

 

Precedent antetului

imagine: Pinterest

Precedent antetului poate fi verbul,

Verbul acela cunoscut și greu de rostit,

Atât de greu încât corzile vocale

Încordate la maxim, stau să pleznească

Involuntar.

 

Precedent antetului poate fi cuvântul,

Cuvântul acela dulce, șoptit suav,

Cu inflexiuni de zefir, clape mirate,

În timp ce ziua se stinge ușor, tânjind

Crepuscular.

 

Precedent antetului ar putea fi sunetul,

Sunetul acela stingher, armonizat

Cu ziua ce moare sau corzile vocale

Ce stau încordate, pleznind în noapte

Involuntar.