Tetralogia Napolitană

Despre Elena Ferrante şi a sa Tetralogie Napolitană care conţine Pritena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă şi cei ce rămân, Povestea fetiţei pierdute, sunt sigură că aţi tot auzit vorbindu-se în ultima vreme.

Ceea ce vreau eu să vă spun este că aceasta a fost lectura care m-a ţinut cu sufletul al gură tot aşteptând să aflu noi şi noi întâmplări, trăiri, visuri şi idealuri atinse sau sfărâmate, zbucium şi reuşite ale celor două prietene Lila şi Lenu, a căror strânsă legătură începută la o vârstă fragedă a durat viaţa întreagă, într-un oraş în continuă transformare, o societate cu bune şi cu rele, peste care dialectul, lupta pentru o viaţă mai bună, uneltirile, iubirea şi deznădejdea şi-au pus amprenta definitiv.

Îmi plăcea să descopăr conexiuni de tipul acela, mai ales dacă o priveau pe Lila. Trasam linii între momente şi întâmplări îndepărtate  între ele, strabileam convergenţe şi divergenţe… Era ca şi cum, printr-o magie neagră, bucuria sau suferinţa uneia presupunea suferinţa sau bucuria celeilalte. 

Napoli, cu frumuseţea şi cenuşiul său, cartierele cu noutatea care nu putea şterge fantomele trecutului, înflorirea ce avea loc peste mocirla care-şi răspândea încă miasmele.

Cartierul vechi, spre deosebire de noi, rămăsese la fel. Rezistau casele joase şi gri, curtea în care ne jucam,  şoseaua, gurile negre ale tunelului şi violenţa. Dar se schimbase peisajul din jur. Întinderea verzuie a lacurilor nu mai exista, vechea fabrică de conserve se degradase. În locul lor apăruseră scânteierile zgârie norilor de sticlă, odinioară semnele unui viitor strălucitor în care nimeni nu crezuse niciodată…. Acolo sus, mă gândeam, locuiesc îngerii şi în mod sigur se bucură de tot oraşul… În perioada aceea mi-am dat seama că nu era mare diferenţă între cartier şi Napoli, răul aluneca dintr-o parte în alta neîntrerupt. 

Cu câtă nerăbdare am aşteptat apariţia celui de-al patrulea volum, vă puteţi imagina, pentru că firul acţiunii rămăsese suspendat, dând naştere multor ipoteze care aveau să fie confirmate sau, dimpotrivă, destrămate la citirea lui.

Lectura a curs uşor, în ciuda celor peste 400 de pagini ale fiecărui volum, aducând de fiecare dată suflu proaspăt, uimire, speranţă, stilul deosebit al autoarei în  creionarea personajelor şi a povestirii în general, fiind unul deosebit.

I-aş acorda 5 stele, *****, din 5 bineînţeles, recomandând-o oricui vrea să aibă parte de petrecerea timpului într-un mod cât mai plăcut.

Zina

Pare a fi o lectură atrăgătoare, pentru clipe în care să uiți de tine și să trăiești viața altora. ☺ Mulțumesc pentru recomandare (și participare)!

Tatonari

Am participat cu drag la jocul vostru după ce mi l-a recomandat Suzana și m-ați acceptat. Cred că voi reveni. Lectura chiar e plăcută, iar pe mine m-a prins. Mulțumesc pentru acceptare! 🙂

Diana

Din punctul meu de vedere, as citi aceste volume si doar pentru ca „actiunea” se petrece la Napoli. 🙂
Multumesc pentru recomandare.
Iti doresc sa ai o saptamana minunata!

Lasă un răspuns